AȘA IUBIRILE RĂMÂN  (versuri)
MARIUS MANOLE

EDITURA TOTAL PUBLISSHING
ISBN 978-606-8003-68-9
Anul apariției: 2017
Format: 148x210 mm
Număr pagini: 124
Tip copertă: broșată (paperback)

Așa iubirile rămân

Roșu aprins de foc și de văpaie,
Bătute-n vânt, sperietori de paie,
Un ac pierdut pe câmpul plin de fân
Așa iubirile rămân.

Se macină-ntre pietre de-așteptare,
Murate în oțet și sare,
Boli lungi ca un canon divin,
Așa iubirile rămân.

În beznă sau în fumuri groase,
Ascunse în cutii, printre caiete roase,
Pahare ce te-mbată, dar numai cu pelin,
Așa iubirile rămân.

O veche urmă de creion pe pagini,
Nume pe ziduri lăsate în paragini,
Ca somnul fără vise, dormit în pat străin,
Așa iubirile rămân.

Iubirea e o stare ciudată și nu am reușit încă să descopăr adevărul despre ea. Am întors-o pe toate părțile și am analizat-o: științific, ca fenomen biologic, proces al creierului, stare psihologică, comportament social, mediu de apariție, evoluție, stagnare și decădere până la dispariție a sentimentului de dragoste. 

Asemenea lunii, oricum o privesc, are o față ascunsă și nu pot să-i prind, în definiții și explicații, toate aspectele. 

Motivul pentru care nu uit poveștile de iubire trăite demult rămâne ascuns. Și nu vorbesc de uitarea faptelor petrecute - ca proces de memorie, ci de uitarea sentimentelor asociate, care și acum par că abia s-au petrecut toate, iar senzațiile sunt nealterate de trecerea timpului. 

Peste ani, retrăiesc clipele ca un déjà vu. Îmi pot aduce aminte cu exactitate de unele gesturi și evenimente trăite în compania persoanei cândva iubite. 

Retrăiesc momentele frumoase la fel de mult ca și pe cele nedorite, întrucât tragedia despărțirii este o condiție absolut necesară pentru ca fostele iubiri să fie desăvârșite. Din când în când, îmi recitesc poeziile. Resimt aceleași emoții, ca într-un film revăzut cu aceeași implicare. Când viața cotidiană devine banală, mă las pierdut în atmosfera celor mai amare sau dulci poezii, compuse în diverse stări din trecut. Poezia schimbă gustul vieții.

Pasiunile trecute sunt ca niște ape line care erodează, încetul cu încetul, inimile prea folosite.

Pasiunile trebuie trăite, în toată complexitatea lor, la fel cum actorul trebuie să interpreteze, poetul să compună, cântărețul să cânte, copilul să se joace, înțeleptul să dea sfaturi, harnicul să muncească și leneșul să stea. 

Omul își conștientizează ființa și își descoperă calea trăind un număr cât mai mare de sentimente. Bogăția sufletului constă în adunarea a cât mai multor trăiri pentru a putea face o comparație, după care urmează selecția și păstrarea sentimentelor care merită a fi păstrate. Există oameni care au trăit puțin, chiar dacă au murit la optzeci de ani, fiindcă au murit săraci pe dinăuntru. 

Numai după ce își va conștientiza substanța din care a fost făcut, prin cât mai multe sentimente și gânduri, omul își va duce scopul la bun sfârșit, atingând perfecțiunea, iubirea și starea de liniște.

Certitudinea iubirii este la fel ca certitudinea morții, fiindcă omul, din carne și suflet, primește trei mari cadouri de la viață: nașterea, iubirea și moartea. Apariția celor trei nu poate fi controlată, iar, pentru cei mai fericiți, sfârșitul iubirii coincide cu sfârșitul vieții. Singurele lucruri care au același impact dramatic asupra vieții, la douăzeci de ani sau la optzeci de ani, sunt iubirea și moartea.

MARIUS MANOLE