ÎNMUGURIRI DE TOAMNĂ - Poeme din viață
MARIAN SERAFINI

EDITURA TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-606-9024-87-4
Anul apariției: 2021
Format: 130x200 mm
Număr pagini: 128
Tip copertă: broșată (paperback)

AMIAZĂ

Lumina se scurgea pe pereți
Lovită în zbor de ereți
Mireasă într-un miez de vară
Topirea lumânării de ceară
Ochii închiși sfredelesc după tine
Aruncă-mi o coajă de pâine
Explică-mi cam ce fel de piază
Îmi strică această amiază
Oare am întors prea mult ceasul?
Pierdutu-ți-am se pare pasul
De ce îmi găsesc mie vină
Tu ești într-o altă lumină
Mai lumină

--------------------------------------------

MAMA MEA...
Mama mea s-a împăcat
Cu moartea
Pălăvrăgesc ades la o cafea
Mama mea și-a uitat
Vârsta
Ea i-o amintește
— M-ai lăsat, m-ai lăsat
Și izbucnesc amândouă
În râs

--------------------------------------------

IERTAREA
Din neputințele mele
Ies seara lilieci să scrie cuvinte
Pe buzele amurgului
Vorbele veninoase
Primite în dar cu panglici aurite
Îmi lasă dâre lipicioase
– Melci orbi părăsiți de cochilie – 
Eu nădușesc
Cu cârpa înmuiată în iertare
Dimineața îmi construiesc imagini
Ca stolurile de grauri
Lasă-mă cu mine
Nu tu, Doamne!

--------------------------------------------

ADEVĂRUL (I)
Adevărul este o necunoscută.
Se împarte
La X adevăruri la puterea N
Se împrăștie ca o sămânță
Ce rodește
O singură sămânță
Aceeași
Ce rodește
O singură sămânță
Aceeași.

--------------------------------------------

MĂ UMBLĂ O UMBRĂ
Mă zgârie timpul pe-o coastă
Mă ung cu privirea-ți albastră
Cărarea e sumbră
Mă umblă o umbră
Pe mal un pescar
Iar eu edecar
Pustiul apasă povară
Și albul ca varul. E vară
O moară-mi macină gândul
La coadă așteptând rândul
Îmi cumpăr ideea pierdută
Apoi mă retrag în redută.

--------------------------------------------

LUMEA SALVATĂ DE POEȚI

Dintotdeauna, cu mult înainte să existe scrisul, oamenii și-au spus povestea prin poezii. Și au făcut-o nu ca să-și omoare timpul, ci pentru a transmite și altora propriile provocări, încercări ori revelații.

Astfel, am descoperit, iar și iar, că nu suntem singurii ce se confruntă cu greutăți, pierderi sau suferințe. Mulți alții trec prin aceleași experiențe, ieșind din ele întăriți și îmbogățiți sufletește, inspirați și energizați.

Poeții repară sufletele – sufletul lor, al cititorilor și al Lumii – atrăgându-ne atenția asupra frumuseții și inefabilului prezent în viața noastră sau în lumea din jur. Ei au capacitatea de a trece dincolo de aparențe și a descoperi sublimul din orice.

Poeților le pasă și de altceva decât de propriul confort. Ei traduc suferința în sensuri profunde și relevante. Trezesc speranța că mereu va exista o zi de mâine ori șansa unui nou început. Sunt un model al voinței și perseverenței de a șlefui până la perfecțiune munca noastră, chiar dacă asta implică efort, iar uneori produce suferință.

Ne transmit voința nu doar de a citi vers după vers, dar și de a continua, pas cu pas, ceea ce am început. Descoperă firele rupte sau încâlcite ale existenței și, prin versurile lor, le ordonează și refac continuitatea Destinului. Iar acolo unde este cazul, peticesc cu frumusețe, înțelepciune sau umor ceea ce pare a fi rupt pentru totdeauna. Dar, mai ales, ne repun în contact cu Adevărul și Frumosul – hrana după care tânjește sufletul nostru.

Marian Serafini este un poet ale cărui versuri inspiră și provoacă, stârnesc emoții intense și asocieri neașteptate, concentrează atenția asupra esenței, pentru ca apoi să ne înflorească un zâmbet pe față.

Volumul său de poezii este un adevărat festin, un răsfăț pentru minte, inimă și suflet. Și este o contribuție la renașterea Lumii noastre interioare prin versuri, la salvarea ei prin metafore și paradoxuri ce ne trezesc experiențe de neprețuit.

Dați pagina și ospătați-vă din cuvintele aranjate cu migală de bijutier pe tava sufletului acestui poet atât de înzestrat cu haruri!

Daniel Bichiș, 
Psiholog