Disponibilitate:
Tiraj epuizat
Titlu:
Universul meu
Autor(i):
Nicoleta Joița

Descriere

UNIVERSUL MEU.
POEME ÎN CULORI
NICOLETA JOIȚA


  • Editura TOTAL PUBLISHING
  • ISBN 978-606-9024-68-3
  • Anul apariției: 2021
    Format: 148x210 mm
    Număr pagini: 92
    Tip copertă: broșată (paperback)



  • UNIVERSUL MEU 

    În lumea mea emoțiile prind forme,

    Se curbează și se frâng în litere

    Se aleargă și se înghesuie în versuri.

    Gândurile se nasc în culori vibrante

    Întrepătrunse galaxii ce răspândesc lumină.

    Aromele sunt roze diafane și sfioase

    Sunt flori de portocal în prag de seară.

    În lumea mea notele își dansează singure sunetul pe portativ,

    Mâinile mele devin modelatoare de lumină

    Și schimb timpul după cum am chef.

    Aduc furtuna în raiul de ieri

    Apoi clădesc din nou și litere și versuri și culori.


    INIMĂ ALBASTRĂ

    Am murit de inimă albastră

    Așa deodată... într-o vară.

    Nici măcar nu era anotimpul sfârșiturilor

    Sufletul s-a albăstrit și s-a prăpădit.

    Nici ploile calde nu mi-au redat roșeața,

    Și nici nu m-au înviat...

    Culoarea s-a împrăștiat din interior

    Și precum otrava s-a dus direct în inimă.

    Acolo culorile s-au iubit până la mov,

    S-au dat săruturi veninoase 

    Până la albastru.

    Mă gândeam...

    Când m-am intoxicat cu această culoare....

    Și apoi mi-am amintit

    La ultima întâlnire, la ultimul sărut

    Chiar mi s-a părut ciudat gustul tău,

    Sărutul tău era albastru dezolant.


    „Autoarea poeziilor de față este un adult rămas copil, un om extrem de creativ, simpatic, amuzant și dornic să se exprime. Se simte nevoia ei de exprimare din primul cuvânt, din primul vers. Totul, chiar și aerul, este cel al unui adolescent cu chef de joacă, care își permite să sară șotronul visând la fluturi colorați. La ea totul este joacă, de la jocul de cuvinte până la jocul de imagini, pare să iubească să se răzgândească, revine asupra ideilor, apoi fuge ca să se întorcă timid, cu teamă că ar fi putut strica ceva. În ciuda acestui fapt, Nicoleta are și trăiri de adult tânăr, devine voluptoasă, femeie în adevăratul sens al cuvântului, care are sentimente de care se agață cu nesaț, ca mai apoi să se răzgândească și să redevină ca mai înainte.

    Iubesc poeziile ei ca niște descântece spuse într-o doară, rupând petalele unei flori în timp ce le intonează visând la lumea ei de dragoni, cai albi, culori, stele, inimi care bat și gâze.

    Poeziile ei au inspirat-o să folosească acuarela ca o altă modalitate de creație, la fel de expresivă și ea.“ (Valentina Vitan)