Disponibilitate:
Pre-Order
Titlu:
Tu
Autor(i):
Katharina Dor

Descriere

TU
KATHARINA DOR


  • Editura TOTAL PUBLISHING
  • ISBN 978-606-9643-02-0
  • Anul apariției: 2022
    Format: 130x200 mm
    Număr pagini: 110
    Tip copertă: broșată (paperback)



  • „Mă dor cuvintele nespuse …

    Nu există poeți! Doar poezie! Pentru că el, poetul este o fereastră care se deschide la un moment dat și lasă privirea trăitorilor să treacă spre lumi apuse ori viitoare.

    Dar nu cuvântul este poezie, ci emoția născută de citirea lui!

    ... Scrisul e o altfel de tăcere ... una de la marginea locului în care se-ntâlnesc teama de a privi în urmă și curajul de a te mărturisi ... sau invers.“

    Ovidiu Oana - Pârâu



    CÂND TU...

    Mi-e toamnă de tine
    Și verde, de dor,
    Culori prin destine,
    Și frunze, în zbor.
    Mi-e-înalt, de albastru
    Și frig, de puțin,
    Căldură de astru,
    Minute, ce vin.
    Mi-e timp, care trece
    Și gânduri, ce stau,
    Mi-e teamă de rece,
    Când încă te vreau.

    ...

    Mi-e toamnă de tine,
    Și cald de fior,
    E-un drum, către mine,
    Pavat cu un dor.
    Mi-e toamnă de noi,
    Mi-e iarnă, ce vine,
    Prin pași, doi, în doi
    Plecați către sine.

    ...

    Mi-e toamnă, iubirea,
    Prea fără sfârșit,
    Din toamna aceea,
    Când n-ai mai venit...




  • TU, SĂ MĂ CREZI

    Tu, să mă crezi, când eu îți spun că îmi lipsești!
    Și să mă crezi, că-mi este tare dor,
    Să mă mai ții de mână, să-mi vorbești,
    Să te mângâi pe tâmple, cald, ușor...

    Tu, să mă crezi, că te-am iubit, din prima clipă!
    Și să mă înțelegi, că n-am putut să-ți recunosc,
    Că fără tine, zbor, de-atunci, doar c-o aripă
    Că altă dragoste, mai mare, încă, nu cunosc.

    Să mă mai crezi, că simt, de mii de ori, să te îmbrățișez!
    Și crede-mă, că vreau să râd, cu tine!
    Că nu mai vreau cuvinte, doar în poezie să așez,
    Ci vreau, în brațe, tare, tare, să te strâng, să fac ce-mi vine!

    Tu, să mă crezi că zilele, ne sunt totuși, prea scurte...
    Că doar iubirea, va mai fi de noi,
    Iar universul ăsta, nu stă-n loc, de-atâta timp, să tot asculte,
    Povestea noastră, rătăcită-n cifra doi.

    ...

    Tu să mă crezi, că de atunci, iubirea mea este pierdută-n tine.
    Eu nu mai știu cum e s-o simt, cu-adevărat!
    Am așteptat-o și o tot aștept, că poate, într-o bună zi, ea-mi vine.
    Deși... e clar, că niciodată, de la tine, nu va fi plecat.



    TOT ȚIE

    Ce zboruri te mai macină pe tine?

    Ce înalțimi, tu, încă n-ai atins?

    Ce, să mai simți, din când în când, îți vine?

    Ce doruri, gândul, ți l-au mai cuprins?

    Ce amintiri, s-au mai întors, din timp?

    Ce ochi, ai vrea să mai revezi?

    Ce tot iubești, în fiecare anotimp?

    Ce-ai vrea să uiți? Ce mai visezi?

    Ce mai faci, drag al meu, de-atâta vreme?

    Ce mai fac ochii tăi, frumoși?

    Ce vrei să îți mai scriu? Câte poeme,

    Să-ți amintesc că ochii mei, îți sunt,

    De-o viață-ntreagă, tot ție, credincioși?