Disponibilitate:
Pre-Order
Titlu:
Floare de Colț
Autor(i):
Voica Rusu

Descriere

FLOARE  DE  COLȚ
VOICA RUSU


EDITURA TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-606-9024-03-4
Anul apariției: 2018
Format: 145x210 mm
Număr pagini: 300
Tip copertă: broșată (paperback)


Pagina de facebook: https://www.facebook.com/totalpublishing.ro/



„Sunt cuvânt şi tăcere. Am închis în mine multă tăcere şi prin labirintul sufletului meu, am mers desculţă, presărând-o să nu mă pierd, să am urme de întoarcere la suprafaţă. Şi ce să vezi? În loc să se transforme în firul Ariandei, tăcerile mele au înflorit în versuri, ca şi cum unui copac i-ar fi înflorit florile pe sub pământ iar rădăcinile cu ochii miraţi spre cer, implorau îmbrăţişare.

Între a fi şi a nu fi, mi-am acceptat şi asumat drumul, uneori îngust şi umbrit de tristeţe, alteori însorit de fericire. În mers, între lumina şi întunericul din suflet, inima mea şi-a contorizat bătăile: emoţii, tristeţi, suferinţe, bucurii, fericiri.

În curgerea lui în cascadă,râul vieţii le-a imprimat pe o peliculă ca de film, care, revăzută cu ochii sufletului, a făcut să le readucă în prezent. Vibraţia mai înaltă a unora din ele a curs pe coala albă în cuvinte a căror muzicalitate s-a ordonat în vers, în idei.

Versul mi-a fost balsam pe rană, dar şi mugur şi floare pe ramul sufletului meu.

Cuvântul şi tăcerea balansează. Poezia este, deopotrivă, partea dezvelită şi ascunsă a inimii mele, este comunicarea conţinutului meu sufletesc real sau imaginar, uneori intuitiv creator, alteori imaginar, fictiv.

Ciudată senzaţie mi-a produs neînţelesul.

L-am apropiat din ce în ce mai mult ca si cum ar fi fost „rudă cu mine”. Ce-i omul?...

Şi cum să înţeleg ce-i omul, altceva, decât un fir de praf suspendat pe o rază de soare şi că oasele sale ce nu putrezesc sunt de fapt, semnul material al nemuririi. Că din vremelnica trecere prin locul în care ne facem reprezentaţia, nu luăm nimic cu noi, decât iubirea, s-o ducem în locul pe care adesea îl numim „acasă”.


Voica Rusu


---------------------------


FLOARE DE COLȚ


Ce caut eu aici în stânca tare?

Pân-am ieşit, simt oasele că dor,

De sus, privirea mea cuprinde zare,

Privind în jos, văd oamenii cum mor.


Stingheră stau aici, vântul mă bate,

Soare mă arde, eu tot albă sunt.

Şi dintre nori se vede cum se zbate,

În agăţare, suflet-chip de sfânt.


De-am răsărit, sunt numai pentru voi,

Să scriu pe stânca tare că iubesc,

Apoi, înalţ gândul spre noile cărări,

Dar mă întorc, c-aici mă regăsesc.

Share