VIA PURGATIVA
ADRIAN ALEXE
CĂDERE
Cad, nici ca o frunză
și nici ca un fulg,
nici ca un înger
și nici ca o picătură de ploaie...
Cad ca o tristețe profană
deasupra unui sacru senin...
Cad ca o mușcătură de șarpe
fără venin...
Cad ca o mană,
peste câmpuri trudite de semenii-rană...
Cad ca un apus,
căci încă n-am învățat
căderea în sus.
VIA PURGATIVA
Aștept doar moartea morții mele
Și moartea morților nemoarte,
Ca pe-un cântec intens al căderii-n departe,
Și cânt ca și când blând aș plânge
O nemoarte căzută într-un lut
Greu și mut,
Decadenta cadență a pasului slut
Ce nu duce nicicând și niciunde...
Moartea?... Născută fu-ntru ființă
Și șuieru-i șui sui trup către cer,
Când o pasăre ruptă luminii,
Zbura căzând,
Cădea zburând,
Din mister în mister,
În albastru mister...
„Cred că poezia poate fi hrană pentru viața interioară a omului și poate vindeca traumele sufletești individuale și colective deopotrivă. Dacă efectul taumaturgic al culturii dar, mai ales, al poeziei, e greu de perceput, este pentru că, din păcate, în lumea de azi, e din ce în ce mai puțină cultură și, mai ales, din ce în ce mai puțină poezie. Poate și din vina celor ce se îndeletnicesc cu acest străvechi și nobil meșteșug.“ (Adrian Alexe)
totalpublishing@gmail.com
0744.838.243