Disponibilitate:
Tiraj epuizat
Titlu:
Versuri
Autor(i):
Violeta Zlota

Descriere

VERSURI
VIOLETA ZLOTA


EDITURA TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-606-8003-63-4
Anul apariției: 2017
Format: 148x210 mm
Număr pagini: 310
Tip copertă: broșată (paperback)


Într-o lume aflată în dinamică continuă, în care omul se opreşte din ce în ce mai rar pentru a observa sentimente, stări, emoţii, poezia doamnei Violeta Zlota atrage atenţia asupra conştientizării acestora în manieră poetică meditativă asupra aspectelor ce compun întreaga noastră viaţă. 

Poemele descriu iubirea uneori plecând de la confluenţa gândului cu percepţia unor imagini din natură care transpun în scenă rolul acestui sentiment (Doar părere.....), „Ce-n două ființa, de noi, mi-o desparte”; „Refrene colindă primăvara cu vise,/ Pe care, prin tine, din nou o iubesc”, ajungând la (Flori de spin) datorită destinului ce rescrie această „Poveste uitată-n nemărginire de câmp/ Poveste rescrisă, târziu, de destin/ Potopul a dus-o, mereu mai adânc/ Pe locul iubirii cresc, azi, flori de spin”. Alteori descrie iubirea ca trăire a unui sentiment de vinovăţie (Vinovată!), „Îmi port iubirea ca supremă vină/ Şi-n calea vieții voastre o anin/ Port vina unui rost predestinat/ Şi grija de a vă iubi la fel mereu”.

„Destinul” este des folosit ca o resemnare şi justificare la tot ce se întâmplă pe scena vieţii ca o mireasmă care ne învăluie în alb şi negru ducând (Poveri), „Destinul se înclină în balans/ În alb și negru totul se măsoară,/ În ultim fapt, în ultimul său pas,/ Iubirea se rescrie ca povară“; (Destin şi iasomie...), „Sentință de destin neasumat,/ 

Te-aştept pe țărm tăcut de dimineață,/ Azi revenit, deși nici n-ai plecat/ Decât din viața mea în altă viață“, ca o perpetuare continuă a iubirii, într-o altă viaţă, într-o altă lume.

Cromatica pe care o întâlnim în poeziile doamnei Violeta Zlota este o luptă permanentă între „albastru” ca simbol al loialităţii faţă de sentimentul ,,iubire” şi ,,alb” ca uniune deplină a tuturor culorilor, ca simbol al inocenţei iubirii. (Clipe albastre), (Maci albaştri), (Albastrul unui miez de noapte), „Iubirea noastră a-nceput să uite/ De-albastrul unui miez de noapte”, (Visuri albastre), „Cu haina albastră şi albul de cretă,/ Cenușă de nopți cu poale prea lungi...

Păstrează iubirea, e încă ofertă,/ La preț de tarabă, sau poți s-o arunci!”

Toamna este folosită în poeziile doamnei, atât ca metaforă a stării sufleteşti cât şi ca anotimp care te îndeamnă să citeşti şi să reciteşti aceste poezii trăind sentimentele unei iubiri tomnatice. (Epistolă de toamnă), „Toamnă cu cercei de ploaie, te aştept cu-acelaşi dor,/ 

Eşti poveste rătăcită prin al nopților adânc,/ Mi-ai lipsit un an, tu ştii, draga mea, că te ador,/ Că atât de dragă-mi-eşti că adeseori te plâng!”, (Adresa toamnei) „Nu ți-am mai scris demult o poezie/ Şi, poate, nici nu ştii cât te-am iubit,/ Iar tot ce-ar fi putut ca să mai fie,/ Pe-adresa toamnei am să le trimit”.

Volumul I intitulat „Versuri” al autoarei este dedicat „iubirii” de oameni, natură, culoare, anotimp, ca simbol al „nemuririi omeneşti”.

GINA TULACHE

Share