Disponibilitate:
In Stock
Titlu:
Geometrii de suflet (poezii)
Autor(i):
Simona Mihuțiu

Descriere

GEOMETRII DE SUFLET (poezii)
SIMONA MIHUȚIU
Preț: 17,85 lei

Cartea se poate comanda online de la:
www.libris.ro
www.carturesti.net 
www.librarie.net
www.emag.ro




  • Ilustrații și copertă: IRIS RÎPĂ

    Editura TOTAL PUBLISHING
  • ISBN 978-606-9024-81-2
  • Anul apariției: 2021
    Format: 130x200x9 mm
    Număr pagini: 160
    Tip copertă: broșată (paperback)





  • Uneori poezia transformă realitatea în abstract, alteori dezvelește abstractul, făcându-l palpabil. Astfel, ea devine o matematică a sufletului. Ridică frumoasa noastră limbă la puterea metaforei, extrage mesajul cuvintelor, înmulțește emoția cu gândul pentru a obține un rezultat final pe care sufletul cititorului să îl poată absorbi. De aceea, o parte dintre poeziile din acest volum sunt inspirate din matematică sau fizică, fie prin tema abordată, fie prin încadrarea versurilor în forme geometrice sau prin utilizarea șirurilor matematice. Sentimentele de iubire se exprimă cel mai bine și mai frumos prin poezie. Amintirile capătă o nostalgie aparte atunci când sunt sculptate în vers. Asta am descoperit și eu în primele mele creații poetice. Sper ca prin aceste versuri să ajungă emoția și mesajele mele în spațiul interior al cititorilor. (Simona Mihuțiu)


    *  *  *

    „Nu este om care să nu fi scris în viața lui o poezie” spune textul unui bine-cunoscut cântec. Ei, bine, când îl auzeam, îmi spuneam: „Eu, nu!” Pentru că nu mai scrisesem niciodată poezie. Până acum! De ce acum? Încerc să-mi explic și mie acest lucru. Dar, indiferent de „explozibilul” care a detonat dorința mea de a crea poezii, a fost nevoie de o stare aparte, pentru că poezia asta este: o stare. Ea țâșnește din spațiul interior, încărcată de emoția celui care a scris-o. Poezia reușește să încarce cuvântul cu tot ceea ce are mai bun omul, într-o înaltă conectivitate neuronală: creativitate, imaginație, rațiune, sentimente de o mare diversitate, atitudini și reflecții. Imprimă ritmul emoției artistice. De aceea putem spune, fără a greși, că este o muzică a sufletului, un dans al sentimentelor. O parte dintre poeziile mele au dorit să sublinieze această idee. Uneori poezia transformă realitatea în abstract, alteori dezvelește abstractul, făcându-l palpabil. Astfel, ea devine o matematică a sufletului. Ridică frumoasa noastră limbă la puterea metaforei, extrage mesajul cuvintelor, înmulțește emoția cu gândul pentru a obține un rezultat final pe care sufletul cititorului să îl poată absorbi. De aceea o parte dintre poeziile din acest volum sunt inspirate din matematică sau fizică, fie prin tema abordată, fie prin încadrarea versurilor în forme geometrice sau prin utilizarea șirurilor matematice. Sentimentele de iubire se exprimă cel mai bine și mai frumos prin poezie. Amintirile capătă o nostalgie aparte atunci când sunt sculptate în vers. Asta am descoperit și eu în primele mele creații poetice. Poezia este sublimul unei limbi, vorbite cu inima și trăite cu gândul. Toate acestea m-au apropiat de ideea de a scrie versuri. Sper ca prin aceste poezii să ajungă emoția și mesajele mele în spațiul interior al cititorilor. 
    (Simona Mihuțiu)


    *  *  *


    Un om cald, generos prin prisma profesiei sale medicale dar şi ca vocaţie, Simona Mihuţiu şi-a urmat glasul interior şi chemarea spre literatură, mai întâi către proză şi acum prin acest debut în poezie. Scrisul, de cele mai multe ori iniţiat în adolescenţă, într-un tumult emoţional şi apoi abandonat la maturitate, este în cazul ei, dimpotrivă, un gest ivit din experienţă şi trăiri decantate. Poezia apare, organic, dintr-o nevoie autentică de dialog cu sinele şi de căutare a sensurilor profunde într-o activitate dominată de suferinţă şi sacrificiu de sine (ilustrate edificator în textul „Apostoli albi“). Exersând o confruntare cotidiană cu moartea (una dintre cărţile sale de proză vorbeşte de acest sfârşit care variază în formele sale dar care vine, totuşi, cu precizia unui metronom, ca şi cum viaţa ar fi numai „cronica unei morţi anunţate”), autoarea abordează lucid suferinţa şi inevitabilul condiţiei umane, cu dimensiunea sa tragică. Totuşi, ochiul rămâne întors cu generozitate şi uneori cu nostalgie către inocenţă, candoare, copilărie şi mai ales prietenie. De fapt aceasta din urmă e, probabil, firul dominant al volumului, anunţat încă din „Cuvântul-înainte“, căci volumul însuşi a apărut, se pare, impulsionat de un gest de prietenie. Poezia Simonei Mihuţiu e una pentru toate anotimpurile, vorbind astfel de experienţe care s-au decantat de-a lungul anilor şi al unui spectru întreg de trăiri. Această varietate e bine evidenţiată de aplecarea spre culoare, una dintre caracteristicile poeziei sale fiind cea a diversităţii cromatice. Cu talent sinestezic, autoarea îşi plasează „geometriile de suflet” într-o viziune profund cromatică căreia îi adaugă şi trimiterile muzicale explicite. Iată câteva „mostre de culoare” din poezia sa: „Te-mbrățișez cu verdele din frunze /Albastrul tău să-l simt ușor pe tâmple.../ Și curgi spre mine, apa să mă umple”, „Îmi zboară-n vânt un vis de verde”, „În roșu să murim/ Ca să renaștem după”, „Ți-e verdele-ntomnat în renunțare” şi evantaiul cromatic nu se încheie aici. Rotund, volumul îndeplineşte astfel promisiunea geometrică. Iar poeziile care deschid şi închid volumul ilustrează programul său literar. Astfel, lirica Simonei Mihuţiu este una a vieţii, cu toate anotimpurile şi nuanţele sale, o poezie căreia „nimic omenesc nu îi este străin”, scrisul identificându-se astfel cu existenţa însăşi: „Ești poezia vieții tale, cu bune și cu rele!”. (Andrada Fătu-Tutoveanu)