DRUM PRIN ISTORIE
vol. 2 - EVREII ȘI PĂCATELE ISTORIEI
GHEORGHE PORUMBESCU

Editura TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-606-9024-24-9 
ISBN (vol. 2) 978-606-9024-27-0
Anul apariției: 2019
Format: 148x210 mm
Nr. pagini: 220
Tip copertă: broșată (paperback)

După ce în primul volum din seria Drum prin Istorie am navigat prin Dacia Transilvană, fără hărți, fără busolă și fără echipaj, m-am îndreptat cu un galion cu pânzele în vânt și tunurile încărcate (like a galleon în full sail, all guns blazing) spre țărmurile Mediteranei răsăritene în drumul meu spre Levant, Mesopotamia și Ierusalim.

Am pornit într-o altfel de Cruciadă, diferită de cea condusă de Richard Inimă de Leu, pentru eliberarea Țării Sfinte de sub Sarazinii musulmani. Cruciada mea este împotriva prejudecăților de tot felul. Și poate să găsesc un răspuns credibil la câteva din necunoscutele timpului trecut și ale celui prezent. În primul rând, cine sunt evreii și de ce au fost stigmatizați veacuri la rând... Au greșit ei cu ceva?... A greșit oare Istoria? Este greu de spus, dar a trebuit să încerc. De ce?
Cred că în primul rând pentru că, pe un anumit palier, istoria evreilor se identifică cu istoria poporului român. Ghinionul ambelor popoare este că au dat aproape în aceeași perioadă a istoriei peste același inamic, crud și fără scrupule, Imperiul Roman aflat în plină în ascensiune. În cazul Dacilor vorbim de anul 106 d.Hr., sfârșitul celui de-al doilea război daco-roman, iar în cazul Evreilor, anul 136 d.Hr., anul următor înăbușirii Revoltei din Iudeea condusă de Simeon Bar Kochba. Acei barbari de romani, cinici și rafinați, dar fără de Dumnezeu, au procedat la fel în Galia și Iudeea, unde au ucis fără milă sute de mii, chiar milioane de locuitori nevinovați, aruncând în bezna istoriei populații întregi, cărora le-au trebuit mii de ani să-și revină.
A trebuit să treacă mai mult de 18 secole (una mie opt sute și doisprezece ani) pentru ca Istoria să repare greșelile trecutului. Transilvania a revenit la patria mamă după Actul Unirii de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), iar evreii au reușit să reconstituie Statul Israel de-abia în anul 1948.
În al doilea rând, cred că este timpul să aruncăm prejudecățile peste bord. Dacă stau să mă gândesc bine, fiecare dintre noi avem câte ceva din defectele pe care le punem în cârca evreilor. Și chiar dacă unii dintre ei au greșit, nu putem să blamăm un popor întreg. Și nici să cer socoteală la cineva azi pentru ce-a făcut acum câteva sute de ani un strămoș al său. Ca și cum ne-am duce noi, urmașii daco-geților să-i judecăm pe urmașii romanilor acuzându-i că ne-au omorât strămoșii și să le cerem înapoi și sutele de tone de aur furate! Este un cerc din care nu vom ieși niciodată și cui folosește?
În ceea ce privește cartea „Al treisprezecelea trib. Imperiul Khazarilor și moștenirea sa” scrisă de Arthur Koestler, scriitor britanic evreu, născut la Budapesta, am ținut neapărat să fac câteva considerații. În primul rând, cred că alegerea titlului cărții, chiar dacă a fost făcută la sugestia editorului său, este una nefericită. Nici ca metaforă nu cade bine. În opinia mea, reprezintă o ofensă adusă istoriei poporului evreu și urmașilor celor 12 triburi ale lui Israel menționate în Biblia ebraică. De unde al treisprezecelea trib? Dacă khazarii au apărut din uniunea populației khazare cu cele 10 triburi pierdute ale lui Israel, de ce să mai inventăm un alt trib care să schimbe identitatea milenară a evreilor. Săracii khazari, de altfel războinici de toată isprava, sunt la rândul lor victime ale istoriei, așa cum au fost și evreii. Și ca ei au fost atâtea popoare de-a lungul veacurilor. Unele, după ce au ajuns mari imperii, au dispărut subit din istorie. Khazarii au făcut parte din acea geografie a ghinionului de a fi în calea furiei invaziei mongolilor lui Genghis Khan și a Hoardei de Aur. ...The wrong place at the wrong time... s-au găsit în locul nepotrivit, la timpul nepotrivit...
Lunga perioadă de pribegie pe meleaguri străine, departe de Pământul Sfânt al Ierusalimului, le-a dezvoltat Evreilor la extrem instinctul de supraviețuire și arta compromisului, devenind un fel de mercenari - cămătari. E ca și cum ai trece de la blândul miel biblic la o vulpe șireată care știe că trebuie să respecte în primul rând legea stăpânului pe domeniul căruia vânează și mai puțin legile pământene ale celorlalte viețuitoare.
Vorbind despre poporul evreu, scriitorul și romancierul englez cu rădăcini evreiești, Benjamin Disraeli (1804-1881), fost prim-ministru al Marii Britanii, constata cu un umor specific englezesc că „Evreii sunt [au devenit] un popor tensionat. Nouăsprezece secole de iubire Creștină le-a fost
de-ajuns.“
(Text original: “The Jews are a nervous people. Nineteen centuries of Christian love taken a toll”).
Pentru a înțelege mai bine istoria poporului evreu e de-ajuns să citești poemul The Jews (Evreii), scris de unul din cei mai apreciați poeți ai epocii moderne, Yehuda Amichai (poet israelian, 1924-2000, emigrat din Germania în Palestina - an 1935), din care reproduc un fragment:
„Evreii nu sunt un popor istoric. Nici măcar un popor arheologic. Evreii sunt un popor geologic, cu fisuri și alunecări de teren și straturi și lavă incandescentă. Istoria lor trebuie măsurată după o altă scară de măsurători, complet diferită.”
(Text inițial: The Jews are not a historical people. And not even an archaeological people, the Jews are a geological people with rifts and collaps and strata and fiery lava. Their history must be measured on a different scale.)

Pentru a nu diminua din intensitatea mesajului, am preferat ca unele pasaje reprezentative să le reproduc integral, atât pentru cursivitate, cât și pentru ca cititorul să participe nemijlocit la evenimentul respectiv, comentariile fiind de prisos. Pentru înțelegerea fenomenului istoric și a termenilor vechi, fiecare din aceste citate sunt însoțite de explicațiile necesare precizate în câte o paranteză dreaptă. Totodată, am preferat ca pentru eliminarea oricăror elemente subiective, o mare parte din textele traduse din limbile franceză, engleză și germană să fie însoțite și de textul original.
Pentru tânăra generație am ținut să reproduc și câteva din cele mai reprezentative creații ale pictorilor români, în special ale lui Nicolae Grigorescu și Octav Băncilă, ce au avut ca tematică Evreul din Țările Române. Ca să fiu sincer, în marea mea ignoranță, de unele dintre aceste tablouri minunate nici eu nu aveam cunoștință.
În final, un gând optimist. Nu vom mai repeta greșelile trecutului. Numai Dumnezeu are dreptul să judece și să pedepsească. Semenii noștri, fie ei evrei, creștini, musulmani, budiști sau hinduși, nu sunt vinovați pentru ignoranța, eșecurile și neputința noastră.
Istoria nu iartă.

Gheorghe Porumbescu