În prezenta lucrare, am tratat aspectul pregătirii fizice în fotbal și pe contribuția preparatorului fizic la performanța sportivă. Potrivit Asociației Naționale a Preparatorilor Fizici din Statele Unite (National Strength and Conditioning Association), preparatorul fizic este un „profesionist care pune în aplicare cunoștințele științifice în pregătirea sportivilor cu scopul principal de a îmbunătăți performanța sportivă. El efectuează teste specifice sportului, concepe și implementează programe de pregătire care sunt eficiente și fără riscuri, oferă sfaturi referitoare la nutriție și prevenirea accidentărilor. Recunoscând că aria lui de expertiză este diferită și limitată, se consultă cu atleții și îi îndrumă spre alți specialiști atunci când compe-tențele îi sunt depășite” (Triplett și Chandler, 2017). Mai pe scurt, rolul preparatorului fizic este acela de a optimiza performanța și de a reduce riscul accidentărilor.
Pregătirea fizică reprezintă doar una dintre competențele preparatorului fizic. O altă atribuție este cea legată de reducerea riscurilor de accidentare, iar aici trebuie să facem următoarea precizare, pentru a înlătura orice confuzie: preparatorul fizic nu este fizioterapeut sau kinetoterapeut. Totuși, el trebuie să fie familiarizat cu tipurile de accidentări întâlnite în fotbal, cu cauzele lor și să conceapă programe de antrenament care să ducă la îmbunătățirea performanței sportive în paralel cu reducerea factorilor de risc. Practic, din acest punct de vedere, rolul lui este de prevenire a accidentărilor sau de pre-abilitare. El nu diagnostichează, nu tratează și nu vindecă, ci încearcă să prevină. Din păcate, în România, în momentul scrierii acestor rânduri, există o tendință pe cale de a deveni regulă: să angajezi fizioterapeut pe post de preparator fizic. Da, un fizioterapeut cu calificări de preparator fizic poate fi un antrenor de succes. Pe de altă parte, licența de fizioterapeut nu garantează succesul în meseria de preparator fizic, deci nu este de-ajuns. În plus, prin prisma defectului profesional, fizioterapeutul poate fi tentat să pună accentul pe partea medicală, dedicându-i cea mai mare parte a antrenamentului și neglijând celelalte aspecte.
De asemenea, preparatorul fizic nu este nutriționist; el nu prescrie diete. Totuși, cum dieta fotbalistului influențează metabolismul și răspunsurile fiziologice ale organismului la stresul indus de antrenamente și performanța ori refacerea, este imperios necesar ca preparatorul fizic să aibă cunoștințe serioase de nutriție pentru a putea anticipa eventualele influențe negative pe care o dietă necorespunzătoare le poate avea asupra performanței.
În prezenta lucrare, vom încerca să dezbatem aceste trei aspecte ale meseriei de preparator fizic, precum și altele, legate de cerințele actuale ale jocului de fotbal, cum ar fi: recuperarea după efort, periodizarea antrenamentului sau aspecte specifice copiilor, fetelor ori portarilor. Acestea fiind spuse, trebuie să adăugăm că, în niciun moment, nu ne-a trecut prin minte să scriem o „Biblie” a preparatorului fizic, ci mai degrabă, am vrut să publicăm un punct de vedere izvorât din studiul aprofundat al literaturii de specialitate, împletit cu propria viziune despre sport și performanța sportivă, sperând să trezim interesul și, eventual, să stârnim dezbateri pe marginea a ceea ce ar trebui să fie unul din stâlpii de bază ai antrenamentului sportiv.
