OAMENI, VREMURI, ÎNTÂMPLĂRI
MARIA GRIGORIȚĂ
Aflată „în penumbra romanului”, proza scurtă, după cum s-a spus, „vine
și demonstrează măreția acestui gen considerat minor din prejudecată și
ignoranță.”
Încercând să definesc proza scurtă, m-am gândit, mai întâi, la afinitățile
pe care le are cu poezia, prin expresivitatea ideilor, atitudinii,
sentimentelor, convingerilor. În al doilea rând, m-am gândit la jurnalismul cu
care se înrudește prin diversitatea tematică și modul de abordare a
problematicii existențiale, în contexte socio-economice diferite.
Sper ca prin prozele fragmentare (28 la număr), propuse cititorilor, să le
stârnesc interesul pentru o lectură plăcută.
Unele dintre povestiri sunt realist – dialogate („Vrej și Hârciog”,
„Licsandra la București”, „Dicretul”, Tușa Petruța”, „Nașa și finii”); altele
cu tentă confesivă, autoreferențială („O povestire din război auzită de la
badea Vasile”, „La țară”, „Calul și mașina”, „La doctor”).
Detaliul semnificativ și atmosfera creată surprind uneori satul încremenit
în eternitatea timpului, imanența gândului împins pe tărâmuri ale conștiinței, cu
imagini parcă desprinse dintr-o altă viață („Poveste fantastică”, „Pe
marginea unui vis”)...
Nu în ultimul rând, aș dori să amintesc despre unele subdiviziuni (specii)
ale prozei scurte pe care le abordez, cum ar fi: eseul („Dialog peste timp”,
„Despre compromis” , „Un matematician al timpului”); scrisoarea
literară („Scrisoare către Mircea Cărtărescu”); evocarea din fluxul
memoriei („O excursie de neuitat”, „Profesorii noștri de acum șaizeci și
mulți, foarte mulți ani”); schița portret („Tanti Mica”) sau
miniaturalele („Conversație matinală la bloc”, „Dispută între două vecine”)
...
Mulțumesc colegilor mei de liceu, îndeosebi prietenei mele de o viață,
profesoara Cecilia Spălățelu, pentru că m-au încurajat în demersul tardiv
întreprins cu bune intenții. La îndemnul lor, mi-am descoperit o nouă
preocupare, scrisul, la vârsta pe care o am, un adevărat privilegiu de a încheia
frumos o viață dedicată muncii.
În 2015 a fost întâlnirea cu promoția mea, la 60 de ani de la absolvirea
liceului.
În 2016 au apărut cărțile de debut: „Un jurnal uitat în sertarele
memoriei” și volumul de poezii „Ecouri”.
În 2018 am publicat un nou volum de versuri „Caleidoscop” și, în ediție
bilingvă, „Ecouri – Les Écos”, în traducerea Elenei Bujor.
Maria Grigoriță
Bdul Iuliu Maniu nr. 7,
în incinta APACA, Sector 6, București
totalpublishing@gmail.com
0744.838.243