Disponibilitate:
Pre-Order
Titlu:
Oameni, vremuri, întâmplări
Autor(i):
Maria Grigoriță

Descriere

OAMENI, VREMURI, ÎNTÂMPLĂRI
MARIA GRIGORIȚĂ


  • Editura TOTAL PUBLISHING
  • ISBN 978-606-9024-37-9
  • Anul apariției: 2019
    Format: 130x200 mm
    Număr pagini: 148
    Tip copertă: broșată


  • Aflată „în penumbra romanului”, proza scurtă, după cum s-a spus, „vine și demonstrează măreția acestui gen considerat minor din prejudecată și ignoranță.”

    Încercând să definesc proza scurtă, m-am gândit, mai întâi, la afinitățile pe care le are cu poezia, prin expresivitatea ideilor, atitudinii, sentimentelor, convingerilor. În al doilea rând, m-am gândit la jurnalismul cu care se înrudește prin diversitatea tematică și modul de abordare a problematicii existențiale, în contexte socio-economice diferite.

    Sper ca prin prozele fragmentare (28 la număr), propuse cititorilor, să le stârnesc interesul pentru o lectură plăcută.

    Unele dintre povestiri sunt realist – dialogate („Vrej și Hârciog”, „Licsandra la București”, „Dicretul”, Tușa Petruța”, „Nașa și finii”); altele cu tentă confesivă, autoreferențială („O povestire din război auzită de la badea Vasile”, „La țară”, „Calul și mașina”, „La doctor”).

    Detaliul semnificativ și atmosfera creată surprind uneori satul încremenit în eternitatea timpului, imanența gândului împins pe tărâmuri ale conștiinței, cu imagini parcă desprinse dintr-o altă viață („Poveste fantastică”, „Pe marginea unui vis”)...

    Nu în ultimul rând, aș dori să amintesc despre unele subdiviziuni (specii) ale prozei scurte pe care le abordez, cum ar fi: eseul („Dialog peste timp”, „Despre compromis” , „Un matematician al timpului”); scrisoarea literară („Scrisoare către Mircea Cărtărescu”); evocarea din fluxul memoriei („O excursie de neuitat”, „Profesorii noștri de acum șaizeci și mulți, foarte mulți ani”); schița portret („Tanti Mica”) sau miniaturalele („Conversație matinală la bloc”, „Dispută între două vecine”) ...

    Mulțumesc colegilor mei de liceu, îndeosebi prietenei mele de o viață, profesoara Cecilia Spălățelu, pentru că m-au încurajat în demersul tardiv întreprins cu bune intenții. La îndemnul lor, mi-am descoperit o nouă preocupare, scrisul, la vârsta pe care o am, un adevărat privilegiu de a încheia frumos o viață dedicată muncii.

    În 2015 a fost întâlnirea cu promoția mea, la 60 de ani de la absolvirea liceului.

    În 2016 au apărut cărțile de debut: „Un jurnal uitat în sertarele memoriei” și volumul de poezii „Ecouri”.

    În 2018 am publicat un nou volum de versuri „Caleidoscop” și, în ediție bilingvă, „Ecouri – Les Écos”, în traducerea Elenei Bujor.

    Maria Grigoriță