Anul apariției: 2018 Format: 148x210 mm Număr pagini: 128 Tip copertă: broșată (paperback)
„Există o poartă și o cale pentru fiecare! Depinde doar de noi, dacă pietrele pe care le găsim pe drum le socotim piedici, ori le transformăm în comori. Încrederea în tine, credința în bine, în fericire și-n iubire, fie mereu fără sfârșit! Despre asta este vorba în călătoria de Aici.”
CAPITOLUL I Poarta spre Tărâmul de Dincolo
Cândva, demult, pe când oamenii încă mai credeau în vise, în zâne, pe când Soarele încă se iubea cu Luna, un bărbat și o femeie își duceau zilele, în casa lor, într-o poieniță de la marginea pădurii... Vedeți voi, pe atunci, spiritele naturii, încă umblau nestingherite pe Pământuri, iar oamenilor le era tare teamă de ele pentru că în fața lor erau neajutorați. Nu de puține ori, zănaticele făceau rău, doar așa, pentru plăcerea lor, ce-i drept, doar celor care le nesocoteau, sau își făceau de lucru noaptea prin păduri neumblate, pe la răscruci de drumuri, sau cine știe prin ce alte locuri ferite de lumina bună... Eii... dar să ne întoarcem la povestea noastră, până nu-și bagă nasul vreo făcătură din cele amintite... și nu ne mai terminăm povestea! Așadar, cei doi trăiau fericiți, în căsuța lor mică; atâta voie bună era în gospodărie, încât până și soarele se oprea la amiază să-și bucure ochii scânteietori - privindu-i. Doar că, într-o zi, pe când bărbatul era la lemne, în inima pădurii, numai ce auzi un bocet... de ți se rupea sufletul, deși nu înțelegeai ce spune, căci era mai mult ca niște scânceli, ba părea a fi un copil, ba o fiară sălbatică rănită... Că așa de grozav se auzea, că odată simți bărbatul ca un cuțit în inimă! Se opri din lucru, privi în jur, dar nimic! Și-a dat el seama că ceva nu e curat la mijloc, așa că s-a pornit către casă. Și pe poteca ce ducea spre poieniță, drumul era din ce în ce mai anevoios... O ceață se porni din nimic și nu-l lăsa pe om să ajungă acasă; iar ceața asta, aducea cu ea un somn molatic de amiază, încât bărbatul nu putu să-și țină pașii la un loc, așa că trase la marginea unui nuc bătrân de-l întâlni în cale. Și cum se așeză acolo, cum căscă de trei ori și somnul îl cuprinse cât ai zice: puf!
-350x400.jpg "Alexandra Zaman - Un an în stil american")
