De mic copil am fost atras de chemările naturii. Eram o fire retrasă, nu vorbeam prea mult și nu împărtășeam cu nimeni gândurile mele. Cutreieram din primăvară până-n toamnă dealurile și luncile din împrejurimile satului meu Șendrești, cu câteva oițe în grijă cu care mama sau tata mă trimitea să le pasc. Fiind în largul meu, începusem să descifrez ușor-ușor tainele naturii înconjurătoare, cu toate frumusețile ei și mai ales liniștea adâncă care mă înconjura și-mi aducea pacea în suflet; asta până când am ajuns să merg la școală.
Mama și tata m-au dus în orașul Bârlad, județul Vaslui, la o mătușă de-a mea, de care am fost chiar și botezat după nașterea mea. Nu am fost entuziasmat de hotărârea părinților mei, dar nu am avut de ales. Am fost dus la o școală în apropierea casei mătușii mele, pe strada Ion Roată, numărul 107, unde am făcut cunoștință cu viitorii mei colegi. Mi-a venit foarte greu să mă acomodez cu ei sau să mă împrietenesc. Mă durea sufletul și dorul mă usca după locurile de unde am plecat și care mi-au marcat toată viața. Am terminat acolo, cu chiu cu vai, învățământul primar. După învățământul primar, urma gimnaziul. M-am sfătuit cu părinții să nu mai merg la Bârlad, căci cheltuielile se măreau iar familia noastră era numeroasă și ei nu-și permiteau să mă mai țină la școală la oraș. Am hotărât să rămân la școala din sat, unde am și finalizat clasa a VIII-a. Am dat examen de două ori la un liceu cu renume din Bârlad, dar nu am reușit să trec baremul stabilit. M-am întristat foarte mult de nedreptățile de atunci, deși la amândouă examenele luasem aceleași note de 8, dar nu a fost să fie, așa că am plecat în lumea largă. Erau și alte oportunități.
Am absolvit o școală profesională de 2 ani, tocmai la Deva, unde lucrau 2 frați mai mari de-ai mei. Am lucrat 4 ani acolo, dar gândul meu era tot la meleagurile mele din copilărie. Un dor nebun mă măcina în interiorul meu.
Pe scurt, am primit ordin de încorporare. Am fost încorporat și dus la București, la o unitate militară unde am fost foarte apreciat și am absolvit cursurile unei școli de radiotelegrafiști, acordându-mi-se ordinul clasa 1 și gradul de caporal. A trecut și armata de 1 an și 4 luni, după care am fost lăsat la vatră în 1976, februarie.
Îmi făceam planuri de viitor; voiam cu orice preț să ajung pădurar, conform tradițiilor din familie, deoarece 3 generații de ale noastre au fost pădurari vestiți. Însuși, tatăl meu a fost mulți ani paznic de vânătoare. Am prins momentul potrivit, citind anunțul dintr-un ziar. Pe baza unor recomandări de la ocolul Silvic din zona în care mă aflam, respectiv ocolul Silvic Zeletin, cu sediul în comuna Răchitoasa, județul Bacău, m-am înscris la școala Silvică de pădurari din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava. În toamna anului 1976 am dat examenul de admitere și am trecut toate probele cu „foarte bine” fiind admis. Am urmat cursurile acestei școli timp de 2 ani unde pot să spun că am mai făcut o a doua armată întrucât am îndurat exigențele impuse de nobilii mei dascăli. Trebuia să ai un comportament exemplar. A venit și timpul examenului de absolvire. Nu am avut emoții căci mi-a plăcut să învăț bine. Am absolvit cu media 9,75.
Cei 2 ani petrecuți la acel liceu din Câmpulung Moldovenesc au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Am avut ocazia să văd toate locurile încărcate de istorie, toate mănăstirile ctitorite de Marele Ștefan, Petru Rareș și alții. Am rămas obsedat de frumusețea peisajelor, deosebit de rare în finețea și naturalețea lor. Am dedicat multe poezii acelor meleaguri, unele publicate în revista școlii iar altele în revista „Institutorul”. Trecând peste acestea, au venit repartizările pe Ocoale Silvice. Din fericire, am fost repartizat la același Ocol Silvic de la care am plecat la școală. Am mai făcut câteva luni de practică, apoi am obținut un post de pădurar la un district în partea de est al Ocolului Silvic Zeletin. Era anul 1980. Districtul V era format din 5 cantoane silvice, fiecare dintre ele cu denumiri simbolice. În cazul meu, am fost repartizat la un canton numit Sihastru, de unde începe adevărata mea poveste pe care o voi împărți pe capitole în care veți descoperi ciudățeniile pe care le-am întâlnit în lunga mea cariere de 43 de ani, 8 luni și 28 de zile.
