Cartea de faţă, inspirată cumva de Gravura Flammarion din secolul al XIX-lea prezentată pe copertă, cuprinde însemnări, articole şi reportaje publicate de autor în diverse ziare şi reviste. Ea se poate numi o frescă a vieţii sociale de ieri şi de azi, prin prezentarea unor fapte şi gânduri din clipele de viaţă ale celor care au trăit şi trăiesc în parametrii civilizaţiei noastre, încercând să dea la o parte, aidoma înţeleptului medieval din gravură, perdelele care învăluie în ceaţă multe din adevărurile simple de zi cu zi. Folosind mijloacele specifice jurnalismului, volumul de faţă cuprinde multiple aspecte, mai ales din ciocnirea civilizaţiei noastre cu cea de pe alte meridiane. Se ştie că au mai fost astfel de ciocniri în istoria României. Chiar marele nostru poet şi jurnalist M. Eminescu a scris la vremea sa despre formele fără fond, despre aceea că adesea clasa conducătoare era străină de gândurile şi idealurile poporului istoric.
Schimbările produse în condiţiile de existenţă ale celor mulţi din România în ultimii 30 de ani s-au bucurat de o atenţie relativ scăzută din partea sociologilor, economiştilor sau culturologilor. În afară de unele declaraţii bombastice ale unor politicieni, în sensul că tot ceea ce a fost mai demult era întunecat şi rău iar azi este numai lumină şi fericire, altceva nu prea avem. Specialiştii în ştiinţele sociale şi umane, din motive poate ce ţin de siguranţa personală, se feresc să exprime în cifrele reci ale statisticilor dramele şi tragediile „celor de jos” în urma transformărilor sociale şi economice imperative, al trecerii bruşte la un alt mod de viaţă. Cifrele statistice ele însele sunt adesea de neînţeles, pentru că, de pildă, nu ne spun de ce mai mult de jumătate din populaţie trăieşte în sărăcie iar o bună parte din aceasta poate aloca pentru hrană doar 3-4 lei pe zi. Adică similar cu ceea ce se întâmplă în multe ţări africane sau de pe alte continente.
Pe de altă parte, experimentul cu Uniunea Europeană conţine câteva neclarităţi, cum ar fi aceea dacă mai putem noi ca popor să ne decidem soarta sau este decisă în altă parte? La aceasta se adaugă aspectele privind aşa-zisul război româno-român, unde un grup de oameni sau partide vor să scoată de pe scena vieţii sociale pe alţi oameni sau partide. Înfiorător este că aici nu avem de-a face cu o luptă de idei, de moduri de dezvoltare a acestui popor, ci cu un fel de grupuri de comando care vor să-i strivească pe ceilalţi ca persoane.
O altă problemă pentru destinul nostru ca popor este cea privind raportarea culturii şi civilizaţiei noastre la cea din Europa occidentală sau de pe alte meridiane. Şi aici dăm peste confuzii în înţelegerea ordinii conceptelor axiologiei ca ştiinţă despre valori sau a antropologiei culturale practicate curent în mass-media, în viaţa socială, în gândirea aşa-zişilor formatori de opinie. Avangardiştii, dacă putem să-i numim aşa, ne spun că trebuie să aruncăm la lada de gunoi a istoriei toate credinţele, obiceiurile sau miturile despre noi, despre istoria şi cultura noastră. Adică să fie un moment zero după care să începem să ne civilizăm precum occidentalii. Adică ar trebui să devenim nemţi, francezi, olandezi etc. Or lucrurile nu pot fi aşa. Civilizaţia străbunilor noştri a alcătuit sute şi sute de ani Vechea Europă, ne spun istoricii; suntem urmaşii unui popor „drept şi viteaz” cum îi numea Herodot pe daci în Antichitate. Mai mult, nici strămoşii noştri daci şi nici românii constituiţi ca societate închegată sau ca stat naţional, nu au fost nişte invadatori, nu au trăit din jaf şi violenţă precum cei care se proclamă azi „vârfurile culturii şi civilizaţiei”.
În plan mai larg, paginile de faţă încearcă să dezvăluie teribila încleştare dintre conştiinţa adevărată şi cea falsă, dintre libertatea reală şi opresiunea în forme noi. În conştiinţa falsă neliberul se percepe ca liber, falsul drept adevăr, nedreptul ca drept, dependenţa ca independenţă, necinstea ca cinste, urâtul ca frumos etc. Ieşirea din acest orizont de timp venit peste noi nu poate fi decât opera comună a tuturor, prin încorporarea valorilor perene ale poporului român în cadrul celor europene, a celor generale ale umanităţii. De aceea ne exprimăm speranţa că învăţând de la eroii reportajelor noastre, care uneori trăiesc cu 3-4 lei pe zi, să putem obţine mijloacele financiare necesare pentru a realiza un al doilea volum ce se vrea, ca şi cel de faţă, să fie un fel de cronică bazată pe fapte, evenimente şi reflecţii despre un sfârşit de secol şi începutul altuia.
-350x400.jpg "Eugeniu Ionescu - Vocația zborului")
-350x400.jpg "Eugeniu Ionescu - Vocația zborului")
-350x400.jpg "Alexandra Zaman - Un an în stil american")
