Triburile coreene ocupau în antichitate teritorii întinse ce ajungeau spre nord în teritoriul manciurian, până spre ținuturile siberiene, de unde istoria țaristă și stalinistă i-a strămutat mai târziu, în Asia Centrală – în Kazahstan și Uzbekistan.

Istoria poporului coreean este strâns legată de cea a statelor vecine, China, Japonia sau Mongolia. A plătit însă scump acest lucru. Vecinătatea regatelor coreene cu măreața Chină a avut și părțile ei bune, coreenii preluând aproape integral cultura și tradițiile chineze.

Pentru a-și păstra identitatea națională, poporul coreean a fost nevoit să facă față numeroaselor amenințări chineze și japoneze. Două mii de ani, soarta truditorilor acestor pământuri a fost deosebit de grea, chiar dacă au fost perioade în istorie când statul coreean a fost la fel de puternic ca și vecinii săi – China și Japonia. Puține țări ale lumii se pot mândri cu conducători, precum: regele Gwanggaeto și generalii Eulji Mundeok și Yeon Gaesomun (din Regatul Goguryeo), generalul Gyebaek (din Regatul Baekje), generalul Kim Yushin (din Regatul Silla) sau amiralul Yi Sun-sin (al Dinastiei Joseon).

Încă din cele mai vechi timpuri, vechile cărți chinezești au consemnat multiple evenimente din viața poporului coreean. Cu toate acestea, mare parte din aceste opere n-au contribuit la luminarea poporului, ci au ajutat doar la menținerea maselor populare în beznă și în ignoranță.

Istoria și moștenirea culturală a poporului coreean sunt tot atât de vechi ca ale Chinei. Cărturarii coreeni, buni cunoscători ai culturii chineze, ajung să predea scrierea chineză demnitarilor de la curtea imperială japoneză. Pe lângă cruda exploatare chineză și japoneză, harnicul țăran-soldat coreean iubitor de țară și libertate a ajuns să fie legat de pământul unui stăpân feudal avid de putere, bani și interese de clan. El a trebuit să supra­viețuiască secole de-a rândul deselor trădări naționale ale nobi­limii. Relieful muntos și câmpiile mai puțin fertile au determinat locuitorii peninsulei să trudească din greu pentru a obține cele necesare traiului de zi cu zi.

Așa cum afirma distinsul istoric Nicolae Iorga cu privire la istoria poporului român, că aceasta este „o istorie a satelor, a țăranilor și a preoților, a țăranilor cu și fără pământ, cu și fără carte“, putem extinde o asemenea caracterizare și în cazul poporului coreean, care de-a lungul mileniilor a dezvoltat o societate rurală tradițională și conservatoare, promovând un profund respect față de familie, părinți și strămoși.

Sacrificiile lor uriașe, modestia, tenacitatea, hărnicia, spiritul de luptă și dreptate și dragostea de neam – în special în perioada de vârf a celor Trei Regate Coreene: Goguryeo, Baekje și Silla – au făcut din coreeni o nație de învingători, demnă de tot respectul.

Gheorghe Porumbescu